Damian DRĂGHICI este un celebru instrumentist. Când a revenit în România era considerat un fel de ambasador al muzicii românești în America. I se luau interviuri și toți reporterii îl divinizau pe Damian DRĂGHICI.
Damian DRĂGHICI era instrumentistul care cucerise America.
Damian DRĂGHICI avusese un succes enorm în America.
America era la picioarele lui Damian DRĂGHICI.
America îi recunoscuse valoarea de excepție a lui Damian DRĂGHICI.
Eu am crezut că Damian DRĂGHICI, marele Damian DRĂGHICI, este venit în România ca într-o haltă și-și va continua cariera strălucitoare cu turnee răsunătoare așa cum avea pe vremuri ABBA sau cum avea și în ultimii ani The Rolling Stones. Cu stadioane pline, cu lumea înnebunită după muzica sa.
Damian DRĂGHICI a venit aici și a adus câteva elemente cu totul remarcabile, printre care enumer tobele acelea imense.
Damian DRĂGHICI a găsit ceva sponsori și a organizat câteva spectacole de mare anvergură, dar repetarea lor nu prea a mers, căci primăriile ar organiza astfel de spectacole, dar ar trebui să aibă și ele un oarece avantaj, ceea ce nu se întâmplă în cazul lui Damian DRĂGHICI, căci acel avantaj înseamnă ceva ceea ce Damian DRĂGHICI nu are cum să ofere, primarii îi avantajează pe cei care sunt potențiali aducători de voturi.
Muzica lui Damian DRĂGHICI se adresează doar unor oameni cu un nivel de cultură cu mult peste medie și aceștia nu sunt vectorii căutați de primari, căci prin vectori, primarii înțeleg doar pe cei de tip 1:100, adică un spectator care este în stare să aducă în jur de 100 de votanți la urnă și nu orice fel de votanți, ci acei votanți care îi vor da lui votul. Nimeni nu face gesturi ample pentru a pierde. Cine face sponsorizări vede un avantaj imediat.
Dar nu am zis nimic de faptul că Damian DRĂGHICI m-a dezamăgit. Da, m-a dezamăgit. Nu cu muzica lui, nu că are emisiune pe un canal de Youtube sau televiziune, ceva acolo. M-a dezamăgit cum pune problema cu invitații lui de etnie rromă. Se folosește în emisiunea lui Damian DRĂGHICI acel cuvânt care este considerat peiorativ, pe care eu nu am dreptul să-l folosesc pentru că mă pedepsește legea, dar Damian DRĂGHICI și unii dintre invitații lui, îl folosesc. Eu nu am dreptul, dar ei au dreptul. Nu este în ordine.
Damian DRĂGHICI este artist și ca artist trebuie să știe că nu interesează nici înălțimea, nici culoarea ochilor, nici culoarea părului, nici cum te îmbraci, nici cum te încalți, nici dacă ai sau nu ai barbă, nici cum îți tai favoriții, nici cu ce gel de păr îți fixezi freza, ci contează numai talentul și numai cum arăți că-l ai. Atât contează. De aceea, a discuta despre etnia unor mai artiști, doar în ideea de a face un servici membrilor etniei, nu este o modalitate eficientă, căci vorba zboară și nimeni nu rămâne cu nimic. Sunt necesare altfel de proiecte care să-i facă pe unii etnici să devină altfel, să se integreze.
(24 iunie 2022)
